Vampires' Town

neeeeeesimtitu
)" longdesc="21" />)
next

tare artea asta )" longdesc="21" />))" longdesc="21" />)" longdesc="21" />)" longdesc="21" />)" longdesc="21" />)" longdesc="21" />

NEXT

Wow! imi place mult fic'ul
Imi place caracterul lui Gwen iar Bella mi se pare prea bebe
Ma rog, vreau next!

ne-ai uitat?

imi place foarte mult fic-ul tau mai ales ca este cu vampiri:">

După ce se asigură că rapper-i plecară, Bob se aşeză pe canapeaua din sufragerie şi le făcu semn fetelor să se aşeze. Bella îl ascultă, aşa cum făcea tot timpul, dar Gwen rămase cu braţele încrucişate, privindu-l încruntată. Ea nu-l putea ierta pentru că avusese aşa de mult secrete.
Bob îşi trecu mână prin păr şi oftă prelung.
- Gwen, uite, ştiu căe şti supărată pe mine pentru că ţi-am ascuns...
- Doar mie? sări Gwen cu pumnii strânşi.
- Scuze,v-am minţit, dar am avut un motiv întemeiat. Mama voastră nu ştia că sunteţi vampiri, şi s-ar fi speriat dacă îi spuneam.
- Dar tu de unde ştii? întrebă şi Bella.
- Tatăl vostru m-a trimis să vă aduc aici unde să puteţi trăi liniştite şi să învăţaţi să vă folosiţi puterile.
Bella se ridică de lângă el şi o apucă pe Gwen de braţ.
- Ce ştii tu despre tata? spuse Gwen cu tremur în glas.
- Ne-a abandonat, şopti Bella simţind cum lacrimile îi inundă ochii.
Bob îşi împreună palmele ca pentru rugăciune. Cele două surori aşteptau încordate cu inimile gata să le sară din piept. În tot acest timp Gwen avusese dreptate în privinţa lui Bob. Le ascunsese foarte multe lucruri. Dar cel mai îngrozitor era faptul că erau vampiri, nişte demon ai nopţii care se hrănesc cu sângele oamenilor. Nu!
Ea nu ar fi putut să ucidă pe nimeni, fie animal sau om. Fără să-şi dea seama o cuprinse pe Bella cu braţele sale.
- Tatăl vostru ştia că vă pune în pericol deoarece era urmărit de "poliţiştii" vampiri deoarece s-a căsătorit cu un om, continuă Bob.
Din tonul vocii sale, Gwen înţelese că şi lui îi era foarte greu, dar era prea şocată de toate cele întâmplate pentru a-l consola.
- Şi tu eşti vampir? rupse Bella tăcerea.
- N-Nu, dar înainte să fie transformat eram cei mai buni prieteni.
Bărbatul nu putut să lămurească povestea, deoarece se auzi uşa de la intrare descuindu-se. Era mama fetelor care tocmai se întorsese de la cumpărături. Bob sări să o ajute să ducă plasele în bucătărie, în timp ce ea se descălţă. Când dădu peste fiicele sale le zâmbi şi se grăbi să o sărute pe Bella pe frunte.
- Ce-i cu fețele astea lungi, nu vă bucurați să mă vedeți? râse ea.
- Nu, nu despre asta e vorba, mamă... începu Gwen şi pentru prima oară de când se căsătorise cu Bob îi sări în braţe.

ma faci sa plang
asa deci teai gandit sa ne pui next
foarte bine
imi place cum povestesti
astep nextul

ne ti pe toti in asteptare
hai pune NEXT ca explodez
)" longdesc="21" />

Primul lucru la care se gândi Gwen în acea dimineaţă fu să vorbească cu Rose. Nu ştia de ce, dar simţea că aceasta era singura care o putea înţelege. Pe Bob făcuse tot posibilul să-l evite, şi acum Bella proceda la fel. Totuşi, îi rămăseseră o mulţime de întrebări în cap, care stârneau la rândul lor altele. Unde era tatăl ei? Mai trăia? Dacă Bob le minţise? Pur şi simplu nu îşi putea scoate acele lucruri din cap. Oricum, trebuia să vorbească cu Rose!! Era cel mai important lucru în momentul de faţă. Dar nu ştia cum să abordeze cu ea un subiect aşa de delicat. Toţi din Mystic Town erau vampiri, ştia asta sigur dar...
- Salut! spuse o voce feminină, plină de încântare.
Gwen stătea în genunchi în faţa dulapului său de la şcoală în timp ce îşi punea cărţile în ghiozdan. Îşi ridică încet privirea şi o zări lângă ea pe Rose, cu un zâmbet larg pe faţă. Uimită, Gwen văzu mâna lui Rose cum se îndreaptă spre ea. O luă de mână şi simţi cum aceasta o trage, ridicând-o în picioare. În ciuda staturii sale, Rose avea foarte multă forţă. Oare pentru că era un vampir?
- Directorul Brown m-a anunţat că ai aflat despre puterile tale şi m-a pus pe mine să mă ocup de tine, îi explică Rose şi îi întinse o carte cu coperte groase şi pagini îngălbenite de timp.
Gwen care până atunci nu scosese nici un sunet oftă. Adică ea îşi dorea să scape de viaţa de vampir, iar ceilalţi încercau să o înveţe cum să se poarte ca unul? Se pare că Rose remarcase dezamăgirea ei aşa că adăugă repede:
- Ştiu că totul este greu pentru tine, aşa a fost şi cu mine acum... mulţi ani. Dar eu te voi ajuta să treci peste asta! Îţi promit.
Şi cu aceste cuvinte Rose îi luă mâinile în ale sale şi o privi cu blândeţe. Gwen schiţă un mic zâmbet şi începu să se simtă mai bine. Cel puţin se puteau baza pe cineva. Roşcata îş luă atunci privirea de la ea. Gwen se întoarse şi ea să vadă spre ce privea Rose. De la intrarea în şcoală se îndrepta spre ele un băiat înalt, cu păr negru ciufulit, ca smoala, ochii albaştrii pătrunzători. Avea un aer rebel şi popular. Se opri lângă cele două fete şi le zâmbi arătându-şi dinţi perfecţi.
- Salut, Rose şi... începu el.
- Gwen! sări repede Gwen.
- Ok, mi-a făcut plăcere să te cunosc, pa!
După ce băiatul dispăru complet după colţ, Rose începu să ţopăie de încântare lângă prietena sa. Aceasta o privi perplexă.
- Ce ai?
- Oh, Doamne! Josh este cel mai frumos băiat din şcoală! Ai văzut cum mă privea?
- Mda... şopti Gwen deşi în realitate nu remarcase nimic neobişnuit în comportamentul lui Josh.
- Bine, nu contează! Haide să mergem la sala de sport, vreau să te învăţ câteva chestii! o anunţă Rose şi o trase de braţ până acolo.
Avea o forţă uluitoare.
Sala de sport era mult mai mare decât cea de la fosta şcoală a lui Gwen şi mult mai bine dotată. Rose se apropie de o bandă de alergare şi începu să alerge. La început încet, apoi din ce în ce mai tare până ce picioarele sale începuseră să se învârtă cu o viteză năucitoare. Gwen simţise chiar o briză rece provenită de la Rose. Când aceasta termină nu transpirase nimic măcar un ăic.
- Rândul tău!
Gwen urcă şi ea pe bandă. Îi tremurau picioarele şi le simţea de parcă erau făcute din gumă de mestecat. Începu şi ea să alerge încet, apoi acceleră, ajungând la viteza lui Rose. Când se opri răsufla doar puţin mai greu. Rose începu să o aplaude furtunos.
După o oră de antrenament, au continuat să urmeze orarul şcolar. La sfârşit, Rose a oprit-o pe Gwen în curtea şcolii, întrebând-o dacă pot împărţi drumul până la şcoală.
- Puterile tale funcţionează mai repede decât ale mele, îi mărturisi Rose.
- Cum adică?
- Adică ţi-a luat mai puţin decât mie să le descoperi. Eşti tare!
- M-merci... şopti Gwen plecându-şi capul. Ştii, Bob nu este tatăl meu...
- Ştiu, toţi ştim. Tatăl tău a fost pedepsit pentru că s-a îndrăgostit de o muritoare.
- Şi ce s-a întâmplat cu el? întrebă Gwen plină de speranţă.
Rose ridică din umeri puţin dezamăgită că nu putea răspunde. Într-un final ajunseră acasă la Gwen, îşi luară la revedere şi aceasta intră în casă. Bella citea pe canapea

interesant :>
si cum e cu josh
ii place de rose sau de gwen :> eeeeeee?
NEXT...

O vai doamne Mi-a luat ceva sa citesc tot pana aici , iincepusera sa ma doar ochii Tot ce pot spune despre ficul tau este ca il ador , este superb personajele sunt minunate si abia astept sa pui continuarea

oooooooo un baiat Josh se uita la rose...sau doar la gwen
imi place si am o intrebare
CUM DE TE-AI GANDITSA PUI NEXT DUPA UN SECOL?
in fine imi place
astept urmatoarea parte

Te rogg te rogg te rogggg pune continuarea o3 ai imaginatie beib il ador ador ador ador [ficul]]

hey ai uitat de noi :O3 (" longdesc="20" />
pune NEXTTTTTTTTTTTT

Te rugam