Vampires' Town

Intră în cameră şi îşi aruncă valiza pe pat. Pereţii camerei erau goli şi albi, în colţuri doar pânze de păianjen. Camera era foarte pustie, avea doar un dulap mic de lemn, un pat cu o saltea plină de praf şi pe jos nu era parchet ci scânduri de lemn. Era un aer foarte închis acolo aşa că Gwen mersesă deschidă fereastra. Trase cu putere, dar aceasta era înţepenită.
- La naiba! izbucni Gwen lovind cu piciorul în podea.
Îşi dădu şuviţele verzi la o parte din ochi şi încercă să deschidă din nou fereastra. Cu un zgomot puternic fereastra se deschise şi aerul proaspăt şi razele soarelui pătrunseră în cameră. Gwen trase adânc aer în piept şi apoi oftă. Se aşeză pe pat lângă valiza ei şi îşi scoase telefonul din buzunarul blugilor tăiaţi în genunchi. Pe ecran era o poză cu ea alături de un grup de trei adolescenţi: o fată cu părul lung şi blond, un băiat cu o creastă mică verde şi o altă fată cu părul roşcat tuns scurt. Gwen începu să formeze un număr şi după ce termină îşi dădu capul pe spate şi privi tavanul. Ezita să-şi sune prietenii pentru că nu ştia ce să le spună. Îi părăsise... Şi nu încercase deloc să riposteze împotriva mutării, înainte să plece la spusese chiar că îi urăşte şi îşi doreşte să nu îi fi cunoscut vreodată.
Nu rostiseacele cuvinte din inimă, era doar foarte bulversată şi nu ştiuse ce spune. Şi totul din vina lui Bob! El vrusese ca ea, mama ei şi sora mai mică Bella să părpăsească New York-ul şi să se mute în oribilul Mystic Town, un oraş abandonat din munţi. Gwen ştiuse de la început că Bob le va face numai probleme dacă se va căsători cu mama ei, dar nimeni nu o ascultase, nici chiar Bella...
Chiar atunci începură să se audă zgomote de paşi pe hol şi gwen ieşi din cameră în grabă.
- Hei, scumpo, ţi-ai ales camera? o întrebă mama ei cu o cutie de carton în braţe. Mergi şi ajută-i şi tu pe Bob şi Bella să descarce lucrurile din camionetă.
- Bine... mormăi Gwen şi începu să coboare scările tropăind.

?" longdesc="39" />
Interesaaaaant. Pana aici.
Next.

Pai,e chiar tare inceputul.Nu te-ai avantat in dialog,ceea ce e super.Ai descris si ai narat,ceea ce e si mai super.Se aseamana putin cu Twilight?Nu stiu de ce,dar asa am senzatia )" longdesc="21" />
Anyways,next!

interesant astept nextu

Ieşi afară în curte unde era o camionetă plină de lucruri. Bob şi un alt bărbat descărcau nişte mobilă şi o aşezau pe iarb în faţa casei. Bella se îndrepta spre Gwen cu nişte plase. Când vru să intre în casă Gwen o trase de braţ înapoi.
- Ce e?! o întrebă Bella ridicând o sprânceană.
- Tu crezi că vom fi fericite aici?
- Desigur! Este un loc superb, peste tot doar pădure, ne vom plimba, ne vom face prietenii şi...
- Dar suntem undeva într-un loc izolat, nute simţi cumva... blocată aici?
Bella oprivi buimăcită de parcă ar fi considerat-o pe sora ei nebună. Se răsuci pe călcâie să intre, dar Gwen o trase înapoi din nou şi Bella îşi pierdu echilibrul. Plasele îi scăpară din mâini, dar Gwen reuşi să o prindă pe Bella care se ridică imediat şi ţipă furioasă:
- Dacă ţie nu-ţi place aici nu ne face tuturor viaţa îngrozitoare!
Lui Gwen nu-i venea să creadă ce tocmai îi spusese sora ei. Bob şi prietenul său o auziseră pe Bella ţipând şi acum o priveau curioşi pe Gwen. Aceasta fugi în spatele casei şi începu să plângă. Totul era îngrozitor! Nu avea să-i mai revadă pe Elly, John sau Stephanie vreodată... Îşi şterse lacrimile şi privi pădurea din jurul casei. Întreg oraşul era înconjurat de păduri dese, inclusiv casa familiei lui Gwen. În locul acela se simţea izolată de restul lumii şi simţea că nu poate scăpade acolo. Nu apucaseră să viziteze întreg oraşul, dar Gwen îl văzuse din depărtare când erau cu maşina. Era mai degrabă un sat dar avea multe magazine, blocuri, cinematografe... Gwen auzi foşnet de frunze în spatele ei şi se întoarse brus. Era Bob care o privea zâmbind.
- Am terminat de descărcat tot din camionetă iar mama ta vrea să luăm masa! Vino! îi spuse el şi o luă de mână.
Cerul începuse să se înroşească pentru că era ora apusului. Merseseră multă vreme până să ajungă în Valemon.
Intrară în bucătărie unde mama şi Bella pregăteu masa. Pe aragaz era o oală cu supă şi o tigaie cu cartofii prăjiţi. Prietenul lui Bob care condusese camioneta era la masă cu o sticlă de şampanie în faţă.
- Gwen, ia şi tu din cutia aceea nişte pahare! spuse mama.
Gwen luă paharele şi le puse pe masă, iar Bob deschise sticla de şampanie şi le turnă la fiecare.
- În cinstea noii noastre case şi a familiei proaspăt întemeiate! strigă el şi toţi ciocniră cu excepţia lui Gwen care îi privea încruntată.
Mama le servi masa şi după ce termină Gwen fugi în camera ei. Se aruncă cu capul în perne şi începu să plângă. Uşa camerei sale se deschise încet şi intrară mama ei şi Bob. Mama se aşeză lângă ea pe pat şi îşi trecu degetele prin părul negru scurt cu şuviţe verzi al fiicei sale.
- Haide, Gwen, nu mai plânge! Vei vedea că îţi va plăcea aici!
Gwen strânse perna în mână până începu să o doară şi se ridică brusc.
- NU!!! NU vreau să stau aici, vreau să fiu alături de prietenii mei! Du-mă înapoi în New York, voi locui pestrăzi alături de Elly, John şi Steph! PE VOI VĂ URĂSC! ţipă Gwen.
Mama se ridică de pe pat acoperindu-şi gura cu palmele, apoi se încruntă.
- Cum îţi permiţi să ne vorbeşti aşa, Gwen! Du-te, întoarce-te în New York!
După ce spuse asta ieşi din cameră iar Gwen rămase cu Bob. Acesta se întoarse spre fată şi privind-o cu blândeţe şi înţeles îi spuse:
- Gwen, v-am adus aici pentru că aici este locul tău şi al surorii tale, doar aici puteţi trăi, nicăieri altundeva!
- NU ŞTII NIMIC DESPRE MINE! IEŞI!
Fata aruncă furioasă în el cu o pernă. Bob o privea în continuare cu blândeţe, dar ieşi din cameră, iar Gwen închise uşa în ura lui.
- Pegăteşte-te, mâine mergi la noua şcoală! îi strigă Bob de pe hol.

E tare,dar incearca sa eviti repetarea numelui fetei,e putin deranjanta.In rest e frumos,nu e nimic de comentat.Next!

aşa am făcut?!
bn, merci pt atentionare!

fain ficu' imi place ...vreau next !!

Ceasul suna strident pe noptieră. Gwen îl căută cu mâna pe noptieră şi îl opri, dar nu se ridică din pat şi continuă să doarmă. Bella îl pusese probabil să sune după ce ea adormise ca săfie sigură că va fi gata să plece la şcoală. Tocmai ce închisese ochii când mama intră în dormitorul ei şi se grăbi să tragă jaluzelele de la fereastră. Razele soarelui pătrunseră în cameră. Gwen îşi trase pătura peste cap.
- Haide, nu mai dormi! V-am pregătit micul dejun şi trebuie să plecaţi la şcoală!
- Nu... se auzi răspunsul de sub pătură.
- Nu este după tine!
Şi fără a mai adăuga altceva, femeia o dezveli pe Gwen şi îi aruncă pătura pe jos.
- Hey! ripostă aceasta şi se ridică să-şi ia pătura.
- Gwen, nu! Trebuie să mergi la şcoală, ştii foarte bine acest lucru aşa că termină cu prostiile astea!
- Ştiu, dar la şcoala din New York, S.U.A., nu de aici!
- Şcoala aceea este cam departe, nu crezi? zâmbi mama şi fiica eise enervă şi mai tare.
Pentru a fi sigură că nu se va culca la loc, mama împături pătura şi o luă cu ea. Gwen dormise în hainele din ziua precedentă pentru că fusese mult prea obosită după atâtea certurişi despachetări ca să se mai schimbe. Ştia că nu are cum să scape de şcoală aşa că decise să meargă să ia micul dejun şi să se pregătescă. Era curioasă cât era ceasul: 8:30!
Coborî la parter unde îi văzu pe părinţii ei sărutându-se. Bleah! Aproape că picase de pe scări. Nu înţelegea absolut deloc de ce mama ei şi Bella îl plăceau aşa de tare pe ratatul de Bob. Când ceidoi o văzură se îndepărtară unul de altul roşind şi intrară în bucătărie urmaţi de Gwen. Bella mânca în bucătărie un castron de cereale cu lapte.

Humm,chiar se aseamana cu Twilight(dupa opinia mea) xD
Acum cred ca ii va intalni pe Bill si Tom,nu?=D
Next!

ce dragut,saracutza gwen astept next

la început seamănă cu Twilight dar va începe să se schimbe, şi nu e o poveste romantică!

ce bine ca nu e romantic
)" longdesc="21" />)

neeeeext.

Gwen îşi trase şi ea un scaun lângă sora ei, urmărind-o pe mama ei cum deschide frigiderul. Nu ştia de ce începuse să o doară capul şi îi era greaţă. Simţea de parcă se întâmpla ceva în corpul ei, de parcă era ceva gata să explodeze înăuntrul ei. Închise ochii şi strânse din dinţi.
- Ce ai, Gwen?! o întrebă Bella oprindu-se din mâncat.
- Nimic, mă doare puţin stomacul! minţi Gwen.
- Păi, uite, îţi pregătesc masa! îi zise mama ei şi se apucă să taie nişte pâine.
Bob se învârtea prin bucătărie cu un dosar, oprindu-se din când în când să ia o gură de cafea din ceaşca de lângă chiuvetă. Mama terminase sandvişul lui Gwen şi i-l aşeză pe o farfurie în faţă. Gwen îl luă cu mâinile tremurându-i şi îl duse la gură. Luă o muşcătură, şi simţi cum i se face rău. Se ridică atât de repede încât scaunul căzu pe jos şi merse la coşul de gunoi de sub chiuvetă şi scuipă îmbucătura. Toţi o priveau uimiţi. Gwen îşi şterse rămăşiţele de ketchup de la gură cu dosul palmei.
- Mamă, este groaznic! Ce ai pus în el?
- Salată, ceapă, roşii, salam... răspunse mama ridicând din umeri. Ce nu este în regulă?!
Nici ea nu ştia ce era în neregulă. Dar atunci când muşcase din sandviş avusese impresia că mestecă pământ. Nu ştia de ce dar Bob o fixa cu privirea şi părea foarte concentrat asupra ei. Gwen merse în camera ei şi se apucă să-şi scoată din valiză nişte haine şi ghiozdanul pentru şcoală. Nu-şi aranjase lucrurile în cameră deoarece era convinsă că va găsi o metodă pentru a putea scăpa de acolo. Se îmbrăcă cu un tricou negru cu gri deschis şi o pereche de blugi decoloraţi, apoi îşi puse pernarul şi câteva caiete în ghiozdan. Era prima oară când îşi schimba şcoala şi nici măcarnu o interesa dacă îşi va face prietenii, sau cum vor fi profesorii pentru că voia mai mult ca orice altceva să plece de acolo.
Bella intră în camera ei cu faţa toată numai un zâmbet şi ghiozdanul în spate.
- Hey, surioară eşti gata?
- Da, stai şi tu puţin!
Cele două surori ieşiră împreună în faţa casei unde le aşteptau părinţii în faţa maşinii roşii a lui Bob. Bella îi sări în braţe mamei sale şi aceasta o sărută pe frunte. Bella avea doisprezece ani, era cu trei ani mai mare ca Gwen, dar ea tot "fetiţa mamei" se considera şi nu i se părea ciudat ca majorităţii adolescenţilor să-şi sărute părinţii. Gwen se apropie de ei cu mâinile în buzunare şi Bob îi deschise uşa maşinii iar ea se aşeză pe locul din spate. Imediat i se alătură şi Bella, apoi Bob se aşeză la volan şi porni maşina. Mama rămăsese în stradă să le facă cu mâna până se îndepărtară.
Acum Gwen putea vedea pentru prima oară Valemon. Pe margine erau doar case cu etaje, cu gard viu, toate vopsite în alb. "Ce aiurea!" îşi spuse ea. Era pasionată de artă şi ei îi plăcea ca totul să fie plin de culoare, să iasă în evidenţă... Un alt motiv pentru care îi displăcea oraşul: casele nu reflectau în felul acesta personalitatea proprietarului.
Gwen stătea cu capul rezemat de fereastră, în timp ce Bella şi Bob îşi povesteau diverse chestii şi râdeau pe săturate.

Uh,stii chiar e tare ^.^
Next!

hey, merci moolt tuturor pt comentarii, dar chiar nu aveti nik negativ de spus despre fic-ul meu? /" longdesc="8" />

Sincer,de obicei eu sunt printre cele care comenteaza 'negativ'(majoritatea celor criticate o iau in nume de rau)
Chiar nu am ce,ideea e frumoasa,nu ai greseli de gramatica,dialogul nu e in floare,descrii si narezi.Nu vad nimic rau la ficul tau

Curând au ajuns în faţa noii şcoli. O clădire impunătoare, împrejmuită de o curte plină de verdeaţă, copaci şi flori colorate. Elevii stăteau pe bănci sau pe treptele de la intrare şi discutau. Un lucru neobişnuit pentru o şcoală, faptul că toţi păreau foarte disciplinaţi, nu râdeau zgomotos şi nu vorbeau tare. Bob le deschise fetelor uşa şi o ajută pe Bella să îşi ducă ghiozdanul până la intrarea în şcoală. Toţi cei pe lângă care trecuse Gwen o priviseră foarte ciudat. În alte circumstanţe ar fi crezut că este vorba despre look-ul ei mai neobişnuit, dar şi ceilalţi arătau ciudat. Toţi aveau părul vopsit în diverse culori, piercing-uri şi tatuaje. "La şcoală nu ai voie să arăţi aşa! Am avut ceva probleme cu chestia asta!" îşi zise Gwen fixându-i cu privirea pe cei din spatele ei.
- Mergem la director şi anunţăm că am venit! explică Bob.
- Da! Da! De-abia aştept să-mi întâlnesc noii colegi! răspunse entuziasmată Bella bătând din palme.
Gwen îşi dădu ochii peste cap. Biroul directorului era al treilea după cancelarie. Bob bătu la uşă şi o voce groasă de bărbat le spuse să intre. Biroul directorului era foarte ciudat cu mobilă veche, pe perete era agăţat capul unui lup împăiat... cu ochii de o nunanţă de roşu şi blana argintie. Directorul avea o barbă lungă şi albă, pe nas nişte ochelari cu rame groase şi citea o carte cu coperte aurite. Îşi ridică privirea asupra celor trei musafiri şi îşi închise cartea. Bob îi strânse mâna bărbatului şi îşi zâmbiră.
- Hmm... se cunosc?! întrebă Gwen.
- Aşa se pare! îi răspunse Bella în şoaptă.
- Voi două domnişoarelor, trebuie să fiţi Gwen şi Bella, noile noastre eleve! Bun venit la Mystic Town School! le întâmpină directorul. Eu sunt directorul Brown, dar îi puteţi spune simplu "domnule". V-am citit dosarele şi văd că aveţi note bune, sunteţi disciplinate... perfecte pentru şcoala noastră!
Felul în care vorbea directorul o cam îngrijora pe Gwen. Părea mult prea entuziasmat de sosirea lor acolo. Domnul Brown le oferi orarele şi fetele aruncară o privire asupra lor. Apoi se oferi să le facă un tur al campusului. Începu să le destăinuie istoria şcolii, care fusese înfiinţată de Contele de Valemon, şi peste tot erau tablouri cu acesta şi alţi nobili. Cam neobişnuit pentru o şcoală publică! Uneori se întâmpla ca Bob să mai adauge amănunte la povestirea domnului Brown. "Cum de ştie el istoria şcolii? Bob ăsta e un mare ratat!" îşi spuse Gwen aruncând o privire la ceasul telefonului mobil să afle când încep orele şi cât mai are de îndurat oribilul tur.

Uhh,ce tare e scoala asta!Daca ar fi si in realitate posibil ca elevii sa se vopseasca si sa aiba piercinguri fara sa le fie interzis de parinti/profesori!Uhuh,sunt o cititoare fidela a ficului tau!:]]
Soo..Ce se va intampla in continuare?Neext!

fain ficul
si yo as vrea o scoala ca aia dar asta e

NEXT

)" longdesc="21" />))oribilul lor tur
next
)" longdesc="21" />)

În cele din urmă se auzi soneria şcolii, iar Gwen oftă uşurată. Directorul le mai explică fetelor unde se află sălile lor de clasă şi descoperiră că era colege!
- Staţi, cum aşa? Eu şi Bella suntem de vârste complet diferite! ripostă Gwen.
- Păi da, dar nu asta este important ci faptul că amândouă sunteţi eleve noi la această şcoală!
De data aceasta Bella era de parte lui Gwen. Cele două se priviră cu subînţeles şi îi lăsară singuri pe Bob şi domnul Bwon să discute. Clasa lor se afla la primul etaj, lângă biblioteca şcolii. În clasă, ca peste tot, erau tablouri cu nobili îmbrăcaţi în haine scumpe. Toţi păreau a fi de undeva de prin secolul al XIX-lea. În clasă toţi elevii stăteau în băncile lor şi fie îşi citeau lecţia, fie discutau în şoaptă, dar profesorul nu ajunsese încă la oră.
- Ce avem prima oră? o întrebă Bella pe Gwen tot în şoaptă.
- Biologie, îi răspunse o fată cu păr roşcat, tuns scurt, care se apropia de cele două. Bună, bun venit în Valemon!
- Ăăă... Mulţumim! Eu sunt Bella şi ea este sora mea Gwen.
- Da, ştiu, sunteţi din New York, şi eu am locuit la New York o vreme. Eu mă numesc Rose. Nu vă aşezaţi?! Gwen, tu poţi sta lângă mine, iar Bella lângă Sopphia.
Rose arătă spre o fată cu părul lung şi blond din ultima bancă. Avea tenul foarte alb, de parcă era o fantomă şi nişte ochii albaştrii ca de sticlă. Când se auzi strigată îşi ridică privirea din cartea pe care o citea şi le privi timidă pe cele trei fete.
- Nu este prea vorbăreaţă! le explică Rose încet.
Bella îşi luă ghiozdanul şi se aşeză lângă Sophia, care se trăsese puţin mai departe de ea, apoi continuase să citească indiferentă. Rose o luă pe Gwen de mână şi fără să mai adauge altceva o trase până la ea în bancă. Chiar atunci profesioara intră în clasă. Era foarte înaltă, cu păr blond strâns într-un coc, purta un costum roşu şi îi privea pe toţi foarte rece. Când intrase elevii se ridicaseră toţi în picioare până le-a spus ea să ia loc, apoi a scris pe tablă cu creta apăsat titlul noii lecţii. Următoarele patru ore de şcoală au fost la fel, nimic neobişnuit nu s-a întâmplat. Gwen şi Bella şi-au petrecut pauzele cu Rose şi prietenii acesteia.
După ore Bob le-a sunat să le spună că nu poate veni să le ia cu maşina, aşa că fetele au plecat singure. Treceau prin faţa unui magazin de electronice, lângă intrarea căruia era un grup de trei băieţi şi o fată îmbrăcaţi ca nişte raperi. Aceştia se opriseră din vorbit când le zăriseră pe cele două surori şi le priveau încruntaţi. Gwen realizase asta şi îi fixa cu privirea să vadă ce au de gând. După ce trecură de ei, aceştia se luară după ele.
- Bella, fii atentă, tipii ăştia ne urmăresc!
- Şi ce facem?
- Fugi! strigă Gwen şi o luară la fugă prin curtea unei case.
Cei patru porniră şi ei după ele. Gwen nu ştia unde să meargă să scape de ei şi acum pornise spre pădurea din jurul oraşului. Alergau printre copaci şi sperau ca aceştia să le piardă urma, dar nici nu era vorba de aşa ceva. Gwen privi în spate şi realiză că acum toţi avea ochii roşii şi le crescuseră o pereche de colţi la fiecare. "Vampiri!" îşi zise Gwen şi se împiedică într-un mărăcine. Căzu pe iarbă şi Bella care alerga înaintea ei se întoarse la ea. Vampirii se aplecară asupra ei şi fata o ridică de gulerul tricoului. Gwen şi Bella tremurau de frică şi Bella începuse să plângă.
- Ce vreţi de la noi? întrebă Gwen.
- Iniţierea! Vrem să vedem dacă sunteţi apte să intraţi în rândul vampirilor din Valemon! răspunse un băiat cu o şapcă pe cap.
- Vampirii, în Mystic Town? repetă Gwen. Desigur, Bob este un vampir şi ne-a adus aici pentru a ne transforma şi pe noi... Ticălosul!
- Fals! răspunse fata şi o izbi cu putere de un copac.
Gwen se ridică în picioare şi simţi brusc o căldură stranie în tot corpul. Vedea în ceaţă şi ceva stătea din nou să izbucnească în interiorul ei. Se ridică de la pământ şi executând un sal în aer o lovi pe fată peste faţă cu piciorul. Ceilalţi trei vampirii se postară în faţa acesteia pentru a o proteja. Bella se ascunsese speriată în nişte tufişuri şi privea lupta dintre Gwen şi vampiri. Acum ochii acesteia erau roşii ca ai celorlalţi şi avea şi ea o pereche de colţi. Devenise mult mai rapidă şi puternică. Ridicase un bolovan şi îl aruncase asupra băieţilor, lovindu-l pe cel cu şapcă. Ultimii doi o încercuiră iar Gwen sări deasupra lor aceştia lovindu-se unul de altul. Gwen răsufla zgomotos şi îşi ţinea pumnii încleştaţi. Acum se îndrepta cu paşi mărunţii spre unul dintre vampiri şi îl apucase de gât.
- Gwen, stai! Lasă-l în pace! strigă Bella din tufişuri.
- Da, nu vrei să faci asta, doar suntem de-ai tăi din acest moment! explică fata.
Gwen o privi pe sora ei şi căldura şi furia din corpul ei dispăru. Totul deveni mai clar şi îl lăsă în pace pe băiat.
-Bob este un vampir, v-a adus aici pentru că a ştiut că şi voi sunteţi! Dar atunci când un vampir ajunge în Mystic Town trebuie să fie pus la încercare. Mulţi au eşuat, dar tu ai reuşit! povesti fata.
- Păi şi mama, şi Bella?
- Mama voastră nu este vampir, doar tatăl vostru real, şi Bella este vampir dar încă nu sepoate transforma. Pe la cincisprezece ani are loc transformarea, în rest arătaţi ca nişte copii normali.
- Dar noi credeam că vampirii sunt oamenii muşcaţi de... vampiri!
- Marea majoritate da, dar unii s-au născut aşa, cum sunteţi voi. Trebuie să învăţaţi să vă folosiţi puterile...
- Nu! Eu nu vreau să beau sângele nimănui! strigă Gwen.
- Nu ne hrănim cu sânge uman, pentru noi acesta este ca un drog, foate bun, dar crează dependenţă! Sângele animalelor este mai sănătos!
Băieţii se ridicară şi ei şi le conduseră pe fete până acasă la ele. Când Bob îi zări gaşca de raperi la uşă zâmbi mulţumit şi le chemă pe gwen şi Bella înăuntru.