Smile... Tomorrow Will Be Worse

Un prieten adevarat e acela care iti accepta trecutul, te sprijina in prezent si te incurajeaza in viitor.
Prietenia adevarata e atunci cand dupa ce spui un secret nu trebuie sa spui "Sa nu zici la nimeni ".
Doua fete din marele New York, influentate de anturajul de zi cu zi , uita de indatoriile si dorintele parintilor si se bazeaza pe dorinta de " Traeste clipa" .
-Kate! Eu, nu ii mai suport. Toata ziua ma bat la cap. In fiecare minut aud " invata, invata, invata", de parca eu nu as stii ce trebuie sa fac.
-Si ce ai avea de gand?
-Sa plecam! Macar pentru cateva saptamani, ca sa nu ii mai vad, sau sa ii mai aud.
-Mda... Riana. Asta nu e o idee asa de rea. Putem merge la un hotel.

Povesteste Kate:

Ajung acasa, ma descalt, ma duc in bucatarie si ma gandesc la ideea Rianei. Nu e chiar asa de rau, chiar daca e un pic deplasata, e ok.
Dau drumul la TV sa vad ce mai e nou. Toata ziu crime, droguri,violuri si mai ales politica, alt ceva nu au in cap. Prefer sa ascult muzica, macar ma mai relaxeaza.Ametesc, pun mana pe ce apuc pentru a ma sprijini si ma asez jos. Iarasi una din acele crize, poate de la nervi, sau de la stres, sau poate e doar anemia. Imi aprind o tigara si imi aduc aminte de vremurile pe cand eram copil, vroiam sa fiu o vedeta sau macar sa fiul la fel de populara ca una.
-Iar fumezi in casa? Ti-am spus de atatea ori sa nu mai fumezi in casa sau macar sa deschizi geamurile.
-Of !!! M-ai lasa-ma ! Stiu ce trebuie sa fac. Arunc tigara si ma indrept spre dormitor, pentru a nu o mai auzi cum tipa. Ajung sus, deschid usa si raman....raman intepenita.

bun inceput...de ce ramene intepenita?
Vreau next scumpo:*

Dc ramane intepenita?
Next

scuzati intarzierea ...Momentan sunt putin confuza in legatura cu fic-ul dar imi place oarecum.Astept sa vad ce se intampla deci NEXT

Multumim fetelor pentru comentarii. A sosit si next-ul. A Geo ai uitat sa ma numesti si pe mine ca particip la scrierea ficului.






-Ce se....! Mama !! Tip in gura mare, dar se pare ca singura care aude e pisica mea, Bella.Se aproprie de picioarele mele, se aseaza si se uita in ochii mei.
-Vino dupa mine! Ii spun eu si cobor jos.Ea e ca o sora pentru mine si o tratez ca atare. Ma uit in toate camerile si obeser ca toate lucrurile sunt impachetate, nu doar ale mele, ci si a familiei. Iau telefonul si ii dau un mesaj Rianei, apoi ma duc in bucatarie.
-Eu nu plec nicaieri !! Ii spun raspicata si ma uit nervoasa in ochii mamei.
-Kate, eu...dar nici nu o las sa termine fiindca, dupa parerea mea nici nu merita.
-Puteai macar sa ma anunti, Sa imi spui cu, cateva zile sau ore mai devreme. Si unde o sa mergem?
-Tatal tau impreuna cu tatal Rianei au niste treburi in...
-In?....ii fac semn cu mainile sa continuie.
-In Caracas, Venezuela.
-Ce? Tata e traficant de droguri in cel mai bun caz. Nu ma baga si pe mine in asta. Nu o sa imi parasesc prietenii pentru acel loc plin de saracie si de prostitutie. Cu traficanţi de droguri şi jafuri, Caracas, capitala Venezuelei, ocupă primul loc în lume la numărul de crime şi infracţiuni.
Plec si ma asez pe o banca, unde pot fi sigura ca nu o sa mai dau de nimeni care ma mai poate inerva. Ce va zice Riana despre asta?
In acelasi timp Riana era foarte suparata de vestea data de parintii ei.Sta in camera pe pat, ascultand muzica la casti. Mintea ii zboara in trecut.
Se gandeste la copilariea ei. Atunci cand nu trebuia sa isi faca griji pentru ziua de maine, cand credea, ca viata este un joc, plina de surprize placute si ca trebuie tratat ca atare. Pe pat, langa ea se aseaza Kira, catelusa ei loiala si scumpa. O linge pe obraz, stergandui lacrimile si calmando, parca spunandui ca totul se va rezolva de la sine si ca va fi alaturi de ea.

Povesteste Riana:

Ma uit pe telefon si vad un mesaj de la Kate, imi spune sa ne intalnim in parc, pentru a vorbi. Imi iau o fusta scurta neagra, un tricou tot de aceea culoare, cu insemnari pe el.O pereche de sandale mov si nu uit de accesorii, care ar trebui sa fie nelipsite. Imi iau geanta si ma indrept spre locul intalnirii.
-Unde pleci? Ma intreaba mama, irascibila, doarece peste patru oare trebuia sa plecam.Nu ii raspund, ies pe usa si o trantesc la inchidere. Stau in fata casei, ma intorc cu spatele spre strada, fac cati-va pasi inapoi si o privesc. Nu as vrea sa plec de aici. Doar aici am copilarit, nu?

Kira -

Bella (pisica Georgianei in realitate ) -

Riana (16 ani ) -

Kate (17 ani ) -

bun..oficial imi place " longdesc="6" /> clar m-am abonat la acest fic " longdesc="6" />
next !!!

Ce rau imi pare ca tre sa plece ...
Sunt sigura ca lucrurile se vor rezolva ...
Imi place mult fic-ul , astept nextul

Habar nai )" longdesc="21" /> uitate la titlu Smile...tomorrow wil be worse

deci o sa fie mai rau?

rabdare, rabdare
Next-ul vine sambata.

Numa sambata?

Nu neaparat mumai sambata, dar am vrea sa fin inainte cu, cateva capitole si sa se adune mai multe comentarii.

scuze de intarziere
Pai, e super!
Cred ca e putin trist ca vrea sa plece.
Totul se ve rezolva, cred
Next

Ajung in parc, o vad pe Kate. Sta pe iarba cu ochii inchisi. Merg spre ea, ma aproprii si...
-Bauuu!!! O sperii.
- Ce faci? Nebuno !! Credeam ca e alt cineva.
-Cine?....intreb eu curioasa.
-Poi nu stiu, un pshihopat. Sau intre tine si el nu e mare diferenta?
-Mergem?... Credeam ca se v-a razgandi, de asta am si intrebat-o.
-Da, hai !
Ne luam gentile si ne indreptam...de fapt nu stiu, nu prea sunt sigura unde ne indreptam. Ma iau dupa Kate. Aceasta merge cand cu capul in jos cand cu capul in sus, sunt sigura ca se gandeste la cu totul alt ceva decat la drum.Uneori a trebuit ca eu sa o opresc la semafoare.Ajungem in gara, dar nici urma de tren, asa ca ne hotaram sa mergem pe jos pana la urmatoarea statie.Mergem timp de cateva minute, apoi Kate se opreste deodata si se pune jos.
-Ce faci ? Sa mergem, sau macar date de pe linie !!
-Stai jos ! Am obosit.
Ma asez si eu.




Ma gandesc ca poate nu a fost cea mai buna iedeie. Cred ca si ea se gandeste la acelasi lucru.O iau de mana si ne intoarecem spre casa. Nu zice nimic, privirea ei e de parca ar spune ca "Iar ne miscam?".
Defiecare data cand ma uit la ea imi vine sa rad.Peste 2 oare ajungem acasa. Cearta este gata. In fata casei lui Kate se afla si parinti mei. Toata familia sta in jurul masinii si se uita fiecare in alta parte.
Ne vad, presupun ca sunt foarte nervosi. Dar nu spun nimic, se urca in masina, facandune semn sa ne grabim.Imi mintea mea ma rog sa fi perdut avionul, chiar daca asta ar fi fost o problema minora pentru ei. Ar fi putut sa il ieie pe urmatorul orcand.
Dupa cateva ore ajungem. La prima vedere....
-Imi place !! Aud de langa mine o voce subtire si familiara, sigur e Kate.
-Cum sa iti placa? Acum cateva ore nici nu voiai sa fim aici, iar acum esti bucuroasa?.. ma revolt eu.
-Nu mai fi asa !! Suntem aici, asa ca nu putem face nimic decat se ne distram. Aceasta ma ia de mana, imi pune o palarie pe cap, iar apoi ii saluta pe parintii ei si ai mei si le spun ca o sa ne intoarecem repede.
Mergem sa vizitam tot ce e de vazut. Cred ca in cateva oare ne-am "imprietenit" cu cativa localnici.De unde puteam stii ca nu avem voie sa facem unele lucrur? La intoarcere , am fumat aproximativ un pachet de tigari, din cauza nervilor. Tot nu ma puteam acomoda cu iedeea ca vom sta aci pentru o perioada de timp sau chiar permanent.


Povesteste Kate:

Ajungem in fata casei. E aceeasi casa pe care mio aduc aminte...vag, dar mi-o amintesc. Casa parinteasca a tatei. Stau si ma uita la ea, o analizez din "cap pana in picioare". Riana se plictiseste. Da peste mine, deschide usa si se opreste in tocul ei. O vad cum tremura. Face un pas inapoi apoi cade in genuchi. Ma aproprii de ea aplecanduma, o intreb ce a patit si cu greau imi arata spre interiorul casei. Usa fiind intre deschisa, o deschid mai tare. Ochii mi se maresc si simt cum mi se moaie picioarele.

dc i se inmoaie picioarele ...?
ce-a patit?
ce-a vazut?
Next, scumpo:*

Multumesc ca citesti scumpo
Dar numai tu mai citesti?

Nu imi vine sa cred. Simpt cum o lacrima curge pe obrazul meu, imi fac curaj si intru. Peretii sunt stropiti de sange. O vad pe Riana cum incepe sa tipe si sa traga de parintii nostrii pentru ai trezi, dar inzadar. Dupa doua oare in care ne-am mai revenit putin, fiind foarte greu sa acceptam adevarut, ma duc si ma uit prin casa. In camera tatei, sub pat, Kira impreuna cu Bella stau intr-un colt inspaimantate.
Am strigat-o. Ea venind la mine, o iau in brate si cobor jos. Strigando si pe Kira. Riana vine, o ia in brate neincetand sa planga si fuge afara.
Stau langa ea pe iarba, este aproape ora 16:00. Nu mai suport sa o vad pe Riana asa. Ani de zile in care ne tot certam cu parintii si nu faceam de loc cu vroiau ei. Acum arealizesc ca am gresit total si as fi vrut si fie doar nun vis sau mai degraba un cosmar, dar totul e real. Fug in casa, scot bagajele noastre afara, apoi ma duc la masina cu o canistra. O umplu cu benzina, rasturnand-o apoi prin toata casa. Iau o bricheta si o arunc.
-Ce faci?? Nu cred ca esti in regula, cum poti face asta?? Stingel !! Tipa Riana la mine, incercand sa opreasca asta.
- Trebuie sa plecam de aici, altfel o sa ne gaseasca si o sa ne omoare si pe noi. Daca nu faceam asta isi dadeau seama ca au ramas supravetuitori.
-Eu nu plec de aici. Nu imi pot lasa parinti in urma.
-Bine, atunci asteptam se le stragi cenusa inainte vantului?
-Si unde o sa mergem? Mama a vandut casa din New York.
-Stam o noapte pe unde apucam, iar apoi vom lua doua bilete pentru Hollywood .
-De ce nu mergem la hotel? Si de ce mergem la Hollywood, si nu unde am stat pana acum?
-Nu are rost in New York, nu ne va ajuta nimeni, nu mai avem bani decat pentru doua bilete de avion si ceva de mancare. Si la Hollywood am eu un unchi, nu am mai vorbit de mult cu el, dar stiu unde sta si ne va ajuta.
In noaptea aceea nu am putut dormi de loc. Afara cred ca era peste 25 C° de grade. Stateam intr-un parc indepartata de casa. Riana dormea langa mine, impreuna cu Bella si Kira. In sfarsit o vad si eu pe Riana ca e linistita. La un moment dat, ma ia si pe mine somnul.
Dimineata, ma trezesc cu Riana tipand si tragand de mine, Bella meauna, Kira latra la Bella, si cu zarva mare de ma luat si durerea de cap.
Inteleg de la Riana ca trebuie sa mergem cat mai repede pentru a lua bilete si a prinde avionul. Alergam intr-un suflet la aeroport, luam biletele si urcam in avion. Fiindca am avut noroc si am gasit certificatele sanitare, de vaccinare, permise de intrare sau alte documente cerute de ţările de intrare sau tranzit a Kirei si a Bellei, am putut sa trecem fara probleme.
Dupa cateva ore de mers cu avionul, ajungem in cele din urma la destinatie. Imi aduc aminte ca unchiu meu sta langa faimoasa clădire "Capitol Records" de pe strada "Vine", la nord de Bulevardul Hollywood. Luam un taxi si ne indreptam spre locuinta unchiului. Si acolo aflam o veste ce ne da cu totul peste cap planurile.

imi pare rau ca nu am mai comentat
imi place si astept next ..sunt intro perioada mai naspa si deaia si comu asta ii sec
Next

Decii am citit si asta <3.
Imi place, e fic 'murdar'. Acum ce faceti voi singure?
Nu puteati sa veniti in Caracal RO? Eram aproape de mine, v-a salvam eu , daca imi ofereati transportul )" longdesc="21" />,

iauzi... )" longdesc="21" />)

-Nu imi vine sa cred, el nu mai sta aici? Nici nu prea cred ca ar putea locui in locul asta. Imi spune Riana uitanduse nervoasa spre mine.
-De unde puteam stii ca s-a darimat blocul, nici nu eram sigura ca mai e in viata. Spun eu fara sa ma gandesc la cuvinte.
-Tu gandesti ce spui sau doar scoti cuvintele pe buze?
Se vede ca Riana era cu totul suparata si pierduta in aceasta intamplare. Dar nu mai pierduta decat mine.



Povesteste Riana:


Nu pot sa cred cat de iresponsabila poate fi. Cum sa nu stii daca unchiul tau mai este in viata sau nu.
Foarte nervoasa ma asez pe o banca, Kate face la fel. Se aseaza langa mine si ofteaza, se pare ca si ea e perduta. O lacrima mi se prelinge pe obraz si ma intreb ce o sa facem de acum in colo. Nu mai avem nici bani pentru ziua de maine, doar hainele si...
-Unde sunt hainele?... intreaba Kate dezorientata si panicata.
-Eu, eu habar nam, tu trebuia sa ai grija de ele.
-Eu? Dar de ce eu, in plus ce ros are sa dam vina una pe cealalta? Orcum nu le mai gasim. Suntem total pierdute.
-Si ce o sa facem? Nici macar unde sa dormin nu avem.
-Mai bine mergem la un hotel, ne angajam acolo si vedem noi.
Peste cateva ore.
-Va rugaaaaaam !!! Stim sa facem o multime de lucruri.
-Da? Cum ar fi?
-Putem sterge praful forte bine.
Intr-un final ne-a acceptat.Am reusit sa ne cazam la hotel, sa mancam si sa dormin gratis, in urma serviciilor noastre.
Dupa vreo trei zile de sters praful, curatarea cameroelor, etc, curioase ca de obicei, dam peste o camera in care nu am vazut pe nimeni intrand sau iesid din ea. E un fel de stiudio de inregistrari, sau cel putin asa pare. Are tot felul de instrumente. In joaca Kate se aseaza la pian si incepe sa cante, eu o acopaniez si incap sa dansez. Fara sa ne dam seama David, seful nostru, intra in camera, ne priveste, dar pare ca nu vrea sa ne opreasca. Ne oprim si batem palma. Eram mandre de felul in care ne-am descurcat. David incepe sa bata din palme, cu un ranjet pe buze destul de satisfacator.
-V-ati descurcat minunat, banuesc ca nu mai vreti sa stergeti praful nu? Ne spune acesta, uitandu-se la noi.
-Nu ! Spunem amandoua deodata si ne uitam una la cealalta.
Ne sugereaza sa mergem sa vorbim cu dansatoarele, sa vedem daca ne intelegem cu ele.Kate a spus ca ma prinde din urma fiindca mai are putina treaba si nu vrea sa o lase pe mai tarziu.
Ies afara in gradina hotelului unde era o scena mare si acolo, erau niste fete care vorbeu, radeau, se machiau...se distrau mai pe clar. de cat timp nu am mai facut eu si cu Kate asta. dar sa revenim la subiect. Ma aproprii de ele si le salut, cu un zambet pe fata incercand sa fiu prietenoasa.
Langa ele mai erau si cativa baieti. Se pare ca fetele si baietii faceau poze pentru a promova haine noi. Dupa ce termina vin spre mine .

Insfarsit next <333

Ayda a scris:Peste cateva ore.
-Va rugaaaaaam !!! Stim sa facem o multime de lucruri.

)
Cat am ras.
Acum v-a alaturati trupei TH?
David nu stie ca nu e frumos sa asculti pe la usi?
Next!
Cand urmeaza?

Pentru ca nu prea e citit ficul, ne-am hotarat sa facem un ultim capitol plin de surprize.

^Si cat o sa dureze pana il faceti?
Nu imi convine, nu.

pai inca nu ne-am apucat de el...cred ca pe sambata - duminica